INSOMNIE...

 Geamul e deschis..cobor pe scari ;in casa miroase a tei ,rascolitor si trist...ca un vechi cunoscut ce mi-a patruns noaptea pe fereastra.Inchid ochii si-as vrea sa strang in pumni tacerea din mine,sa o ingenunchez definitiv si-apoi libera ,sa fug...in noapte,doar cu aparatul foto in mana...Zorii sa ma prinda ,in roua,in iarba departe...inapoi in copilarie,cu aparatul foto ,in mana.

  Acceptarea de sine e grea cand intrebarile retorice vuiesc in cap ,fara raspuns.Si-atunci aleg sa opresc timpul in loc ,apasand neindemanatic butonul magic...clic! si pot sa merg mai departe,cu bucuria in suflet ca acea imagine are farama din vibratia mea...sau ma insel?!