Izvoare obosite curg
Pe braţe despletite de amurg.
Frenetic bat din aripi franti cocorii,
Pe pînze alb-albastre norii
Ascund priviri de soare violet...
Profilul tău în răsărit pare perfect
Sculptat în linii moi de soare..
Pe ţărm retras înfrigurat de mare
Sub caldă ocrotire mă cuprinzi
Si mă îmbraci în verde de zefir,
Mă troienesti în aşteptări de alb amar,
De floare de cireş si de nectar.M-aplec sub umbra-ti vis si apasare,
Amprentă energetică sau cale
Către o lume doar de noi ştiută....
Ce mai conteaza ca toţi ne discuta...
Noi ştim ca revenind din alta lume
Ne-am regăsit izvoare fără nume
Si impletind idei,emoţii sublimate
Am căpătat de azi eternitate.
Foarte frumos este locul, atat de multa liniste acolo, in contrast cu poezia, :( atat de multa emotie.
RăspundețiȘtergere..am impresia ca traiesc un vis citind versurile astea .(seat)
RăspundețiȘtergerefaine. de fotografii zic. deunde-deunde?
RăspundețiȘtergereti-au intrat norii aia faini in albul florilor. alb ceresc, deci :)
gross
multumesc de vizita si de aprecieri!
Ștergere