CE MAI CONTEAZA...

ce mai contează ...visele devin deziluzii cu viteza de furtună de vară .

si rămîn goluri de copac smuls de vînt
si zorii se preling movii pe sub pleoape
stresinile atîrna pustiite de grindă
o vrabie zgribulita tremura si tipa cu ultim glas de iubire pierdută

si-acolo unde tu te sfîrşeai într-un eu neştiut de cuminte,

unde dimineţile dor  si nopţile adorm liniştite,

acolo e gol si-întuneric,

lumina ce nu demult ne scălda în verde si roz si albastru,

acum e apus obosit.

si ce dacă doare cum dor

apasările stancilor pe braţe de rîu răvăşit si tumult

cum urca prin vene furia cumplita

si zbateri zadarnice in tîmple pocnesc

iar mîini fără braţe palpita s-atingă

 contur de plăceri aberant de concrete

si ce dacă doare cînd fluturi se-arunca

 în foc mistuind emoţii înalte

de eu împletit într-un tu neştiut

cînd rup de tăcere ciresele ramuri

 si trupul cerşeşte acelaşi refren

nici unul din noi nu mai caută zorii 

nici unul din noi nu mai e in prezent