DE VORBA CU DUMNEZEU

Azi l-am văzut pe Dumnezeu

Prin norii albi si cerul greu,

O lacrimă mi-a şters din ochiul drept

…si mi-a zîmbit.

Luceau cîmpiile-aşternute cu zăpadă

Si vîntul slobod alerga grăbit

De parcă startul l-a ratat la răsărit

Iar eu stăteam acolo sa mă vadă,

Cu braţele-atîrnand de trupul istovit

Si-am stat de vorba ,fără saga

Despre iubire si durere,de timpul irosit

In zbuciumul de-a-mi duce visul pe o targă

Spre ambulanţa unui trist sfîrşit,

De despărţire si de lumea mea speciala

Unde te-am aşezat pentru a doua oară.

Ti-am dat si titlul onorific de “Iubit”

Si in apus lila te-am zugravit.

Iar El doua cuvinte mi-a şoptit:
Răbdare si Credinţa.. si-apoi s-a risipit..
Si am ramas pe mal de drum ,infrigurata tare,
Copacii se certau cu vantul brusc starnit,

Si mi-am rostit atunci cu voce tare

O ,nu-i nimic ...pe mîine deci,la răsărit.