SOVAIRE

Am sovait a merge mai departe ,

pe drum de toamna cu miros de vant ,

cu frunze moi in brazda rasfirate ,

cu briza marii-n piele respirand.

M-am asezat pe margine de lume,

unde odihna nu avea hotar ,

rinventandu-te si cautand un nume 

sa se-asorteze cu umbra fara de habar.

Si tot ce imi stransesem de cu vara 

in piept adanc  sadisem fara sa-mi dau seama 

Si-acum  vroiam sa ma-nvoiesc cu vama ..

sa nu platesc ..doar sa raman cu rana .

In loc se vor sadi alte iluzii 

la fel de fascinante ca a ta,

lasand loc nou la deziluzii .

Cu totii stim cumva ca vor urma...