ce toamna-înlăcrimata, și-atâta-nsingurare,
copacii-au luat-o razna,
zvîcniri necontrolate de aur și aramă,
iluzii sfărâmate de aşteptări umile a unor explicaţii
ce nu mai vor sa vină...
doar trupul drept si umed al vreunui fag prea tînăr
mai ştie sa-si ascundă în patul lui de frunze
acel suspin nevrotic si-acel parfum excentric
de mir si de tămîie,de mucegai si măr
cu supla detaşare de tot ce-a fost în urma...
sa fie amintire!.... si sa iubesti din nou..
luni, 21 noiembrie 2011
joi, 3 noiembrie 2011
PENTRU CEI CE NU MAI SUNT PRINTRE NOI
trecem pe sub bolte de viata ...uneori ne izbim de sus..alteori ne tărâm prin praf...
restul e Eternitate...
restul e Eternitate...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)