Am sovait a merge mai departe ,
pe drum de toamna cu miros de vant ,
cu frunze moi in brazda rasfirate ,
cu briza marii-n piele respirand.
M-am asezat pe margine de lume,
unde odihna nu avea hotar ,
rinventandu-te si cautand un nume
sa se-asorteze cu umbra fara de habar.
Si tot ce imi stransesem de cu vara
in piept adanc sadisem fara sa-mi dau seama
Si-acum vroiam sa ma-nvoiesc cu vama ..
sa nu platesc ..doar sa raman cu rana .
In loc se vor sadi alte iluzii
la fel de fascinante ca a ta,
lasand loc nou la deziluzii .
Cu totii stim cumva ca vor urma...