copacii-au luat-o razna,
zvîcniri necontrolate de aur și aramă,
iluzii sfărâmate de aşteptări umile a unor explicaţii
ce nu mai vor sa vină...
doar trupul drept si umed al vreunui fag prea tînăr
mai ştie sa-si ascundă în patul lui de frunze
acel suspin nevrotic si-acel parfum excentric
de mir si de tămîie,de mucegai si măr
cu supla detaşare de tot ce-a fost în urma...
sa fie amintire!.... si sa iubesti din nou..
