ULTIMA OARA

Ultima oară cînd mi-am adus aminte de mine
era vară ,era cald ,era bine.
De-atunci alerg în continuu ,cu gandul,
iar vîntul a îngheţat de tot ,sub tălpi pămîntul.
Si azi m-as fi oprit ,sub soare cu dinti,
flămînd ,parcă-aducînd ninsoare
Să mă întreb dacă mai pot sa fug de mine
Si cînd am să mai ştiu de-mi este bine .
Dar vîntul aprig mă-năltă spre stele ,
pe norii netezi îmi făcu culcuş,
Aşa că de mai vreau ceva acum ,
e doar sa fiu din nou copil ..pe derdeluş.

SA SPER..

Mă joc cu visele ce-mi curg în ploaie printre degete,
Idei se iscă -n miez de noapte si-n zori dispar prea repede.
Mă înfăşor în nor de toamnă ,în albe cîmpuri de sidef,
Răscolitoare partituri se nasc subit din timpul vechi.

Din urmă se adună dorul şi -l strîng grăbită pe-un făraş
Să-mi văd doar o secundă viitorul ,aş vrea: de-i bun,să-l tin, de nu,să-l las.
Să şterg trecutul cu-n burete ,pe-o foaie nouă să aştern
O alta zi ,fără regrete şi fără cicatrici .Să sper .

OPRESTE DOAMNE PLOAIA

Opreşte Doamne ploaia ,ce-mi curge rece-n vene ,
răscrucile de drumuri adu-mi-le napoi ,
de prin frunzarul toamnei sa-mi pot alege-n voie
măşti vii si colorate si-un cer... dar fără nori.

Opreşte-mi Doamne vîntul ce mă îngheaţă aprig
de doua nopţi încoace ;din nou m-a pustiit ;
mi-a sfărîmat obrajii si-n palme mi-a-înfipt ace.
Întoarce Doamne vara ,cu cerul nesfîrşit.

Iar primăvara dusă-i ,cu toata poezia ,
cu tot veştmîntul verde si încărcat de flori .
Opreşte Doamne timpul ,opreşte-mi frenezia
de mult prea multe ierni ce -au troienit in noi .

INOCENŢE

Am pus hîrtiei ,scoci si catifea,
Am strîns în palmă ace si-o mărgea
Bucăţi de timp ,fărîme de-adevăr
Si-un ghem de gînduri ,toate cît un dor ,
Mi-am scris o lista lungă de-amintiri
Pe care as fi vrut uitate să le ţin ,
Dar din adîncuri au ieşit la suprafaţă ,
Pe degetele ude se-ntipăriră-n ceaţă,
Apoi cu grija pe un vraf de stele
Le-am aşezat cu toate fricile din ele
Reîncercînd sa dau un sens iubirii
Durerii intrinseci si implicit si firii
Naive ..ştiu prea bine.Am demonstrat-o des
Nu vreau acum sa pierd sau să mai ies
Din jocul infantil si-atît de simplu.
De vrei sa vii sa vezi : sincronizează-ti timpul
Facînd o pauză ,respiră rar cu mine
Lumina lunii ia-o acum pe tine ,
Si bruma groasă îmbrac-o peste noapte
Iar eu cămaşă am sa-mi pun din frunze moarte ,
Nici întrebările nu sunt de-actualitate
Cum nici răspunsuri nu avem mereu la toate ,
Cînd bîntuie parfumul de gutui
Prin pielea caldă ,iar un dor haihui
S-a cuibărit la mine -n sîn si în pupile
Sub genele mai grele se năzăriră zile
Din vechile trăiri si inocenţe
Ce-am zugrăvit în noi cu-atîta-acurateţe ,
Si de vei vrea cu mine sa dansezi
Pe ritm de blues si-apoi sa-ti desenez
Profilul tău pe geamul aburit,
Vom şti spre ziua clar de am iubit.

SOVAIRE

Am sovait a merge mai departe ,

pe drum de toamna cu miros de vant ,

cu frunze moi in brazda rasfirate ,

cu briza marii-n piele respirand.

M-am asezat pe margine de lume,

unde odihna nu avea hotar ,

rinventandu-te si cautand un nume 

sa se-asorteze cu umbra fara de habar.

Si tot ce imi stransesem de cu vara 

in piept adanc  sadisem fara sa-mi dau seama 

Si-acum  vroiam sa ma-nvoiesc cu vama ..

sa nu platesc ..doar sa raman cu rana .

In loc se vor sadi alte iluzii 

la fel de fascinante ca a ta,

lasand loc nou la deziluzii .

Cu totii stim cumva ca vor urma...

INSOMNIE

Sunt zbor ,sunt vînt ,sunt crîng si insomnie ,
Sunt luna de pe cer cuprinsă de-agonie ,
Sunt drum si miriste deopotrivă ,sunt pădure ,
Sunt inserarea caldă si vis din alta lume .

Pămîntul se descălţă în praf mărunt de stele ,
Printre idei ciudate mă furişez  ,iar greieri
Îşi tînguie amarul ca vara vrea sa plece
Spre alte coridoare de timp si va fi rece.

Pe cînd vorbeam cu somnul sa-mi facă loc în perne
Prin piele se-aşezară dorinţe efemere,
Descîntece de şoapte ,de dor si alinare,
Pulsand in tampla verii ,fara asemanare.

Sa ne oprim în vara ,sa îngheţăm noi vremea ,
Sa ne-alungăm gheţarii si sa topim tăcerea ,
Sa ocolim cu graţie a toamnei aşteptare ,
In pasi de vals prin iarna ,ieşind din hibernare.

Dar somnul nu veni ,nici tu n-ai apărut ,
Iar greierul din noapte brusc deveni tăcut ,
Si-am strîns mai tare perna, si-am pus pe doruri stele ,
In coşul plin de vise uitat sa fii cu ele.

Egreta si Starcul galben

Mai sus ,pe cer ,pe unde zburau doua egrete
Pe umbra unei sălcii ,poetă ea din fire si plină de regrete ,
Se cuibarira gînduri ,se-mprastiara vise ,
Lasînd adînc pe suflet în loc ,doar porţi închise .

Un stîrc gălbui agonic de-atîta hoinareala
Se aşeză pe-o umbra întinsă de cerneala
Pe lîngă stuful firav sa-si potolească setea
Si sa-si rememoreze disputa cu Egreta.

Ea nu-l mai vru aseară ,la masa sa-l primească,
Spunînd ca este timpul ca el sa-si fac-o casa,
Sa ia de-acum decizii de viaţă serioase
Căci ea s-a saturat de-atîta gălăgie si s-ar putea sa-l lase..

Cum va putea el oare ,acum sa se descurce ,
Fără s-o mai zărească spre sălcii cum se duce ,
Cum aripa ei albă se mladie in zbor
Ii va fi mult prea greu de prea multă tăcere si deopotrivă dor .

Va hoinări prin mlaştini de unul singur,oare
Iar stîrcii cenuşii ii vor ieşi în cale
Rîzîndu-i insolent ,în strigăte ,în cor
De cum pleca Egreta în lume c-un cocor!

NAUFRAGIU

De-am sa mă cert la mine-n suflet ,cu vechi iluzii de iubire ,
Nu vreau sa afle dimineaţa  ce grea  e umbra despărţirii,
Cu lungi ,sinuoase acolade de timp uitat în deziluzii
Mă pregatesc sa-nchid în taină ,ştergînd amprente de confuzii ,
De rătăciri ,angoase ,doruri si neimpliniri care de care ,
S-or duce toate în strafunduri ,precum epave în adînc de mare .
Iar tu ,un căpitan destoinic ,de vestea iti mersese-n timp,
Tu ai pierdut o cucerire ,sorbind din vinul otrăvit ,
Te-ai poticnit de stînci si valuri si neavînd ce sa mai pierzi
Ai rupt tăcerile din tine si-n mine ai uitat sa crezi ,
Ai vrut sa vindeci lumea-ntreaga dar ai uitat ca eşti bolnav ,
Bolnav pe veci de necredinţă .Si ti-ai dat flota pe un ban...
La  porţi ce nu se vor închise mai bate încă-un dor
nebun,
Le va închide suferinţa si timpul, cînd va fi destul .

Radauti,Cupa Bucovina ,iunie2013

PRIN LAN ,LA ASFINTIT

DESPRE PELICANI

MACI ....si iar... MACI

De prin Delta ,mai 2013

PRINCE

Intre viata si moarte

ZBURLICI

În zori brumate de mirare,

m-am deghizat în galben soare,

dar mai tîrziu m-a copleşit iubirea ,

iar vîntul mi-a suflat rostogoli rea,

prin pajişti moi de vise si de dor .

Mi-am pus marama albă în pridvor

si-o ie mîndra presărată-n flori,

cusută cu fir gros de iarba crudă ...

stăteam ascunsă-n ea ,la pîndă,

cristalizand mirate stări de dor si-abandonare

m-am transformat în ploi de stele cazătoare...

FLORI

DE AZI VOI FACE PRIMAVARA

Pămîntul s-a-nvelit în ploaie,
În geam îmi bat degete reci,
A ars în noi un ultim soare,
Pe buze-avem cuvinte seci,

Si dorul ni l-am pus la grindă,
Sa-l vadă vîntul spînzurat,
Cînd primăvară sta sa ningă

Cu flori de măr si vis uitat.

Si poticnind din nou cărarea
Ciudatei vieţi ce-am vrut în doi,
Reinventăm din nou uitarea
Si facem pact tăcut în noi:

De azi îmi lepăd slăbiciunea
Îmi lepăd frica de-a iubi,
De azi voi face primăvară
Prin suflet ars de vijelii..


TUDOR GHEORGHE-DORUL
http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2_Mw

PRIMAVARA MEA

De-ai şti tu oare cum se-asculta
Pămîntul reavan plin de ploi,
Cum muguri roz vin si descînta
Copilul ce-i rămas în noi?

Cum urca seva spre petale,
Balade albe de cireş...
Va fi în mine sărbătoare,
Căci mîine pot sa fiu doar vers.

Pot inventa o lume nouă ,
Speciala cum a fost si-a ta .
Nu vreau sa -i dau anume -un nume :
Va fi doar primăvara mea!

DE VORBA CU DUMNEZEU

Azi l-am văzut pe Dumnezeu

Prin norii albi si cerul greu,

O lacrimă mi-a şters din ochiul drept

…si mi-a zîmbit.

Luceau cîmpiile-aşternute cu zăpadă

Si vîntul slobod alerga grăbit

De parcă startul l-a ratat la răsărit

Iar eu stăteam acolo sa mă vadă,

Cu braţele-atîrnand de trupul istovit

Si-am stat de vorba ,fără saga

Despre iubire si durere,de timpul irosit

In zbuciumul de-a-mi duce visul pe o targă

Spre ambulanţa unui trist sfîrşit,

De despărţire si de lumea mea speciala

Unde te-am aşezat pentru a doua oară.

Ti-am dat si titlul onorific de “Iubit”

Si in apus lila te-am zugravit.

Iar El doua cuvinte mi-a şoptit:
Răbdare si Credinţa.. si-apoi s-a risipit..
Si am ramas pe mal de drum ,infrigurata tare,
Copacii se certau cu vantul brusc starnit,

Si mi-am rostit atunci cu voce tare

O ,nu-i nimic ...pe mîine deci,la răsărit. 

COPACI ALBI

INCLESTARE

DE IARNA

Cercei de gheaţă lungi ti-ai pus 
si te-ai gatit de sănius,
Luminile ti-ai stins degrabă
si ai fugit pe gheaţă-n strada,
Muşcînd a ger si surîzînd
minunii albe rand pe rand,
Suspini a vînt si încleştare 
pe culmi albastre de visare...

DILEMA

Pe umbra mea te-ai aşezat
Din ce în ce mai apăsat,
Ninsorile mi le-ai furat
Si-n locul lor  ai aşezat
…….doar un oftat

Se cerne-n cer zăpadă pură
Iubirea se transforma -n ura,
Momente de luciditate
Devin subit neclaritate.

Cu  fiecare fir de nea
Îmi definesc dilema mea ,
Cu fiecare inserare
Se-aşterne-o nouă întrebare:

De ce mi-s seci izvoarele ?
De ce mi-s ger tăcerile ?
De ce mă-ntorc sa te mai caut
Prin iarna înecata-n haos?!

VIS

De luna-n vis m-am agatat,
si era grea ,galbenă , mare,
cu gust de bostan copt
si arome multe, care de care.
Si -am obosit s-o  mai duc după mine.
Pe lîngă carul mic m-am aşezat
sa-mi trag sufletul si  sa mă şterg de praf.
Cu degetul pe cerul aburit am desenat
doi ochi ,o gura si un nas..
Tu atunci,din somn m-ai strigat
sa îţi aduc si ţie
o felie de luna hazlie
cu crema de lapte
plină de şoapte si miez de noapte .
Cuvinte nespuse ,tăceri ascunse,
un strop de mirare ..ce o fi oare?

CU OCHII DUPA TOAMNA

De ai sa vrei sa fugi cu Toamna-n lume ,

ce as putea eu astăzi sa mai fac?

în valuri aurii de soare mă îmbrac

si îmi aşez tristeţea ,strîns ,pe umeri.

Parfumul ei ti s-a lipit de haină 

si glasul ei e doar la tine-n  gînd.  

As vrea sa mă ridic si-as vrea sa plîng

sa-ti spun adio ,parcă mă îndeamnă.

ZI DE 13

Prin cufărul cu măşti un zîmbet caut
sa se-asorteze fix cu rujul ,bluza si norii vinetii.
E zi de 13 seacă si perfidă astăzi.
E fără orizonturi si fără destinaţii
E ziua-n care  m-am decis sa-mi celebrez tristeţea .
Azi fac festin cu frunze moarte si cu lacrimi multe.
Eşti invitat si tu .Sa ne-aşezăm la masa ,
ca doua acolade fata-n fata
si între noi sa sada doar ea ,iubirea noastră.
Scurt a lovit ,ne-a secerat ,cînd aripi albe noi credeam ca prindem
Si ne-am trezit apoi printre morminte
exact asa cum ..tii tu minte..îi vedeam pe alţii..
Cu talc azi vreau sa tac cinand cu tine sobru
sa ne-amintim de toate,de noi si de nimic,
sa ne-mbătăm gustînd din mult prea multe lacrimi
si-apoi sa rîdem mult de noi si de trecut
Sa mai simţim o clipa, nu mai mult,ca mai trăim
apoi putem pleca spre alte destinaţii..
Ce am făcut cu-acele înclinaţii ..?
cui îi mai pasa , zău si cine a ştiut..
Te rog ,mai stai o clipa sa ascult..
e melodia noastră ,chiar dacă-i pe mut..
Putem dansa cum n-am făcut-o niciodată
dar ne-am promis în van ca va veni
si ziua-n care noi ne vom iubi
Sa fie AZI! ..dar fără complicatii...

DE TOAMNA...

Îmi inventez în fiecare zi
iubirea noastră :cum ar fi sa vii
din cele sapte zări sa mă cuprinzi
pe braţe moi de sărutări fierbinţi,
prin aburi de cafea amară
cu zorii  roşii care stau sa doară
sub tîmpla îmbătata de parfum
de măr răscopt în toamna si de fum,
de frunze răscolite de tăcere
cu fosnet rupt la prima adiere.
Mă dor chemări în umbre de cocori
ce -n cercuri largi se pierd în zbor
mă dor fiorii reci de îndoială
de ce-i nespus dar e trăit în taină,
cuvintele ce stau sa se răstoarne
ca note de parfumuri orientale
subtil si crude,tari senzaţii
trăim incert ..si parcă pentru alţii..