marți, 5 martie 2013

DE VORBA CU DUMNEZEU


Azi l-am văzut pe Dumnezeu
Prin norii albi si cerul greu,
O lacrimă mi-a şters din ochiul drept
…si mi-a zîmbit.
Luceau cîmpiile-aşternute cu zăpadă
Si vîntul slobod alerga grăbit
De parcă startul l-a ratat la răsărit
Iar eu stăteam acolo sa mă vadă,
Cu braţele-atîrnand de trupul istovit
Si-am stat de vorba ,fără saga
Despre iubire si durere,de timpul irosit
In zbuciumul de-a-mi duce visul pe o targă
Spre ambulanţa unui trist sfîrşit,
De despărţire si de lumea mea speciala
Unde te-am aşezat pentru a doua oară.
Ti-am dat si titlul onorific de “Iubit”
Si in apus lila te-am zugravit.
Iar El doua cuvinte mi-a şoptit:
Răbdare si Credinţa.. si-apoi s-a risipit..
Si am ramas pe mal de drum ,infrigurata tare,
Copacii se certau cu vantul brusc starnit,
Si mi-am rostit atunci cu voce tare
O ,nu-i nimic ...pe mîine deci,la răsărit. 

7 comentarii:

  1. versurile tale mi-au intarit convingerea ca nimeni nu poate vorbi despre Dumnezeu, ci poate numai sa vorbeasca cu El...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. trebuie doar sa ne deschidem sufletul ca sa il putem lasa sa ne vorbeasca

      Ștergere
  2. Salut!
    Ai un blog interesant... Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
    si daca ai placere sa ma urmaresti...
    :) O primavara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de vizita si de apreciere!Sunt incantata sa-ti urmaresc blogul! Sa fie primavara pe care o visam si o asteptam de atat timip!

      Ștergere
  3. Ridică-ți visul de pe targă
    Așează-l drept și dă-i un "brânci"..să meargă
    De nu va vrea, poartă-l pe palme, resuscitează-l,dă-i aripi noi….
    Și poate că e bine să nu întorci mereu privirea înapoi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Privirea nu -mi va conteni s-astepte
      un semn,o umbra ,un zambet cat de mic..
      Dar ,frica mi-e ca timpul nu-i pereche
      cu asteptarea Lui la nesfarsit.

      Iti multumesc de ganduri minunat asezate in versuri!

      Ștergere
  4. VIAȚA NOASTRĂ ESTE O SCURTĂ POVESTE
    CE ÎNCEPE SIMPLU CU ...A FOST ODAT
    NUMAI CĂ SFÂRȘITUL NU ȘTIM CARE ESTE
    ȘI CUPRINSUL POATE FI MAI ÎNCURCAT
    ÎN POVEȘTI EXISTĂ FEȚI FRUMOȘI ȘI ZÂNE
    CE VIN SĂ NE-ALINE SUFLETU-NTRISTAT
    ÎN POVEȘTI EXISTĂ APA VIE CARE CÂTEODATĂ ÎNVIE SPERANȚA CE MOARE
    ÎN REALITATE ASTA NU SE POATE
    DECI TRĂIEȘTE CLIPA CU INTENSITATE
    CONTINUĂ POVESTEA AJUNSĂ LA JUMATE
    CHIAR DACĂ EA TE DOARE
    CU ALTE PERSONAJE TU DU-O MAI DEPARTE
    FĂUREȘTE NOI VISE,LASĂ FANTEZIA SĂ ZBOARE
    ÎN LOCUL IUBIRII PIERDUTE ALEGE PRIETENIA UNEI POVEȘTI NEÎNCEPUTE
    5 aprilie 2013, 19:30

    RăspundețiȘtergere