Opreşte Doamne ploaia ,ce-mi curge rece-n vene ,
răscrucile de drumuri adu-mi-le napoi ,
de prin frunzarul toamnei sa-mi pot alege-n voie
măşti vii si colorate si-un cer... dar fără nori.
Opreşte-mi Doamne vîntul ce mă îngheaţă aprig
de doua nopţi încoace ;din nou m-a pustiit ;
mi-a sfărîmat obrajii si-n palme mi-a-înfipt ace.
Întoarce Doamne vara ,cu cerul nesfîrşit.
Iar primăvara dusă-i ,cu toata poezia ,
cu tot veştmîntul verde si încărcat de flori .
Opreşte Doamne timpul ,opreşte-mi frenezia
de mult prea multe ierni ce -au troienit in noi .
opreste Doamne, ploaia
RăspundețiȘtergeredar lasa-mi fruntea uda
sa simt cum valuri, valuri
cuvintele-asteptate ma inunda...
cele bune, Alexandrina!
Si chiar de maine in zapada se va transforma ,
ȘtergereCat m-ai incurajat sa scriu ,nu voi putea uita!
Cum de cuvinte sacul imi e plin :sa il deznod !
Asa mi-ai spus candva ..Sa-ti multumesc destul ,nu pot.
Cu drag!