sa te alung....
si dacă se întîmpla
pe blog voi scrie iar de toamna
si de tristeţi,de nori si de iubire..
Tăcerea ta obscură mă îndeamnă
sa chem cuvintele în joc,sa te atac
sa te provoc subtil..sa te desfac
din carapace...
acolo ştiu prea bine cine zace
pe perne moi de puf si de mirare
stau sute de idei care de care
spumoase stări de vis si-abandonare..
stăpîn te ştii....stăpînul meu...
nu-ti pasa nici măcar de Dumnezeu..
si vreau sa ies si vreau sa mă întorc
la tine-n minte . Prinsă stau pe loc
în simpla meditaţie si ezitare..
te intuiesc cum sari din floare-n floare..
cum doar magnolii albe-ti sunt pe plac
si nuferi tineri ...însă ce sa fac?!
orgolii si iluzii ard în grabă.
Mai bine las pe mîine : azi am treaba..
