FLORI

DE AZI VOI FACE PRIMAVARA

Pămîntul s-a-nvelit în ploaie,
În geam îmi bat degete reci,
A ars în noi un ultim soare,
Pe buze-avem cuvinte seci,

Si dorul ni l-am pus la grindă,
Sa-l vadă vîntul spînzurat,
Cînd primăvară sta sa ningă

Cu flori de măr si vis uitat.

Si poticnind din nou cărarea
Ciudatei vieţi ce-am vrut în doi,
Reinventăm din nou uitarea
Si facem pact tăcut în noi:

De azi îmi lepăd slăbiciunea
Îmi lepăd frica de-a iubi,
De azi voi face primăvară
Prin suflet ars de vijelii..


TUDOR GHEORGHE-DORUL
http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2_Mw

PRIMAVARA MEA

De-ai şti tu oare cum se-asculta
Pămîntul reavan plin de ploi,
Cum muguri roz vin si descînta
Copilul ce-i rămas în noi?

Cum urca seva spre petale,
Balade albe de cireş...
Va fi în mine sărbătoare,
Căci mîine pot sa fiu doar vers.

Pot inventa o lume nouă ,
Speciala cum a fost si-a ta .
Nu vreau sa -i dau anume -un nume :
Va fi doar primăvara mea!

DE VORBA CU DUMNEZEU

Azi l-am văzut pe Dumnezeu

Prin norii albi si cerul greu,

O lacrimă mi-a şters din ochiul drept

…si mi-a zîmbit.

Luceau cîmpiile-aşternute cu zăpadă

Si vîntul slobod alerga grăbit

De parcă startul l-a ratat la răsărit

Iar eu stăteam acolo sa mă vadă,

Cu braţele-atîrnand de trupul istovit

Si-am stat de vorba ,fără saga

Despre iubire si durere,de timpul irosit

In zbuciumul de-a-mi duce visul pe o targă

Spre ambulanţa unui trist sfîrşit,

De despărţire si de lumea mea speciala

Unde te-am aşezat pentru a doua oară.

Ti-am dat si titlul onorific de “Iubit”

Si in apus lila te-am zugravit.

Iar El doua cuvinte mi-a şoptit:
Răbdare si Credinţa.. si-apoi s-a risipit..
Si am ramas pe mal de drum ,infrigurata tare,
Copacii se certau cu vantul brusc starnit,

Si mi-am rostit atunci cu voce tare

O ,nu-i nimic ...pe mîine deci,la răsărit. 

COPACI ALBI

INCLESTARE

DE IARNA

Cercei de gheaţă lungi ti-ai pus 
si te-ai gatit de sănius,
Luminile ti-ai stins degrabă
si ai fugit pe gheaţă-n strada,
Muşcînd a ger si surîzînd
minunii albe rand pe rand,
Suspini a vînt si încleştare 
pe culmi albastre de visare...

DILEMA

Pe umbra mea te-ai aşezat
Din ce în ce mai apăsat,
Ninsorile mi le-ai furat
Si-n locul lor  ai aşezat
…….doar un oftat

Se cerne-n cer zăpadă pură
Iubirea se transforma -n ura,
Momente de luciditate
Devin subit neclaritate.

Cu  fiecare fir de nea
Îmi definesc dilema mea ,
Cu fiecare inserare
Se-aşterne-o nouă întrebare:

De ce mi-s seci izvoarele ?
De ce mi-s ger tăcerile ?
De ce mă-ntorc sa te mai caut
Prin iarna înecata-n haos?!

VIS

De luna-n vis m-am agatat,
si era grea ,galbenă , mare,
cu gust de bostan copt
si arome multe, care de care.
Si -am obosit s-o  mai duc după mine.
Pe lîngă carul mic m-am aşezat
sa-mi trag sufletul si  sa mă şterg de praf.
Cu degetul pe cerul aburit am desenat
doi ochi ,o gura si un nas..
Tu atunci,din somn m-ai strigat
sa îţi aduc si ţie
o felie de luna hazlie
cu crema de lapte
plină de şoapte si miez de noapte .
Cuvinte nespuse ,tăceri ascunse,
un strop de mirare ..ce o fi oare?

CU OCHII DUPA TOAMNA

De ai sa vrei sa fugi cu Toamna-n lume ,

ce as putea eu astăzi sa mai fac?

în valuri aurii de soare mă îmbrac

si îmi aşez tristeţea ,strîns ,pe umeri.

Parfumul ei ti s-a lipit de haină 

si glasul ei e doar la tine-n  gînd.  

As vrea sa mă ridic si-as vrea sa plîng

sa-ti spun adio ,parcă mă îndeamnă.

ZI DE 13

Prin cufărul cu măşti un zîmbet caut
sa se-asorteze fix cu rujul ,bluza si norii vinetii.
E zi de 13 seacă si perfidă astăzi.
E fără orizonturi si fără destinaţii
E ziua-n care  m-am decis sa-mi celebrez tristeţea .
Azi fac festin cu frunze moarte si cu lacrimi multe.
Eşti invitat si tu .Sa ne-aşezăm la masa ,
ca doua acolade fata-n fata
si între noi sa sada doar ea ,iubirea noastră.
Scurt a lovit ,ne-a secerat ,cînd aripi albe noi credeam ca prindem
Si ne-am trezit apoi printre morminte
exact asa cum ..tii tu minte..îi vedeam pe alţii..
Cu talc azi vreau sa tac cinand cu tine sobru
sa ne-amintim de toate,de noi si de nimic,
sa ne-mbătăm gustînd din mult prea multe lacrimi
si-apoi sa rîdem mult de noi si de trecut
Sa mai simţim o clipa, nu mai mult,ca mai trăim
apoi putem pleca spre alte destinaţii..
Ce am făcut cu-acele înclinaţii ..?
cui îi mai pasa , zău si cine a ştiut..
Te rog ,mai stai o clipa sa ascult..
e melodia noastră ,chiar dacă-i pe mut..
Putem dansa cum n-am făcut-o niciodată
dar ne-am promis în van ca va veni
si ziua-n care noi ne vom iubi
Sa fie AZI! ..dar fără complicatii...

DE TOAMNA...

Îmi inventez în fiecare zi
iubirea noastră :cum ar fi sa vii
din cele sapte zări sa mă cuprinzi
pe braţe moi de sărutări fierbinţi,
prin aburi de cafea amară
cu zorii  roşii care stau sa doară
sub tîmpla îmbătata de parfum
de măr răscopt în toamna si de fum,
de frunze răscolite de tăcere
cu fosnet rupt la prima adiere.
Mă dor chemări în umbre de cocori
ce -n cercuri largi se pierd în zbor
mă dor fiorii reci de îndoială
de ce-i nespus dar e trăit în taină,
cuvintele ce stau sa se răstoarne
ca note de parfumuri orientale
subtil si crude,tari senzaţii
trăim incert ..si parcă pentru alţii..

ZAMBET DE COPII

YOU DRIVE ME CRAZY....

DOR DE MARE

MUNTII MACINULUI

DE PE DEALURI ...Bisericani-Piatra Neamt

COLIBITA

PRINTRE NORI SI SOARE

CAFEA

vreau sa ne întîlnim
si sa bem o cafea..
dar ştiu c-ai sa fugi
si-ai sa te-ascunzi
 în spatele cuvintelor nerostite.
ai sa vii sa te-aşezi
si-ai sa te ridici atunci cînd
cafeaua ar începe sa aibă gust
de dimineaţa de toamna
si-ar fumega  blînd a miere si-a somn;
vreau braţele tale întinse spre umerii mei
într-un gest de petala căzuta
sub povara atîtor idei descusute de noi
prin ierni troienite de ger
si esenţa amară a cafelei promise... o vreau..
vreau briza sărata pe buze
si val sub tălpile noastre desculţe ;
vreau somnul acela împăcat si uşor
cu zambetul tău adormit
peste zambetul meu răvăşit de iubire,
cu degete netezi descîntate de dor
si-asteptare prea lungă...
vreau o cafea pe care-am promis-o de prea multe ori..
                                                                       

PRINTRE NORI..

BICAZ ARDEAL- CARIERA

JUST ME