joi, 31 mai 2012

VIATA ...CA O METAFORA

Nu reusim sa ne mentinem tonusul emotional la aceleasi cote..urcam ,coboram,plangem ,zambim sau chiar radem...ne imbratisam umbra ..si mergem mai departe. Visele traiesc in noi ca germeni ai viitorului si diminetile uneori par oglinzi triste ...
M-aplec atunci inspre mine ,sa culeg cioburile si sa le adun sau sa le imprastii..nu stiu...m-aplec peste margini de timp macinate  de dor...de intrebari si raspunsuri tardive.
In fond...traim  asa cum fiecare intelege sa se deschida ,catre necunoscut,catre iubire,catre frumos.Noi suntem sume de emotii;unii pot sa si le identifice si sa le exprime...altii raman cu suferinta...caci fericirea e mult prea efemera..nu crezi?!

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere